Un cutremur cu o magnitudine de 4,5 grade pe scara Richter a avut loc, sambata dimineata, in nordul Italiei. Seismul a avut loc la ora locala 04:04 (5:04, ora Romaniei), la o adancime de 7 km, cu epicentrul langa orasul Claut si s-a simtit in provinciile Belluno si Pordenone, informeaza The Voice of Russia, care citeaza agentia italiana AGI.
Sute de persoane s-au speriat si au iesit in strada, sunand la serviciile de urgenta, dar nu s-au inregistrat victime sau pagube materiale importante.
Ulterior, au mai avut loc cateva replici, insa au avut o intensitate neglijabila.
Acesta este cel mai recent din seria de cutremure care a ingrozit populatia din nordul Italiei, in ultimele trei saptamani.
Cutremur in Italia: Bilantul mortilor a crescut, zi de doliu national
Doua seisme puternice, care au avut loc in regiune Emilia Romagna, pe 20 si 29 mai, s-au soldat cu 25 de morti, peste 400 de raniti si mai mult de 15.000
Golul alpin Moldoveanu
Stratul de ozon sau ozonosfera este zona stratosferei terestre care este alcătuită în mare parte din ozon. Acest strat conține 90% din ozonul care se găsește în atmosferă și absoarbe 97%-99% din radiațiile ultraviolete de frecvență înaltă. Stratul de ozon se întinde de la circa 15 km la aproximativ 40 km altitudine.
Ozonul face parte dintre gazele care compun atmosfera : el ia naștere din oxigen, prin reacții fotochimice provocate de radiațiile solare. Pământul este înconjurat de un strat de ozon situat la o altitudine foarte mare. Acest strat filtrează aproximativ două treimi din razele ultraviolete (UV) emise de Soare.
Dacă toate razele ar ajunge pe Pământ, ar fi dăunătoare vieții de pe planetă. Stratul de ozon este situat în stratosferă, întinzându-se de la 15 la 50 de km, fiind însă cel mai concentrat la 20-25 km. Practic, este vorba de aer ozonat și nu de ozon pur, având un număr mai mare de molecule de ozon în compoziție decât aerul obișnuit (care conține mai ales azot și oxigen).
Ce dauneazastratului de ozon ?
Bibliografie:
Mihaila Cynthia
clasa a XI-a C
Floarea de colt
Floarea de colţ,numită şi Floarea reginei este una din plantele aflate pe cale de dispariţie.Planta este lânat-tomentoasă, înaltă de 5 – 20 cm, cu inflorescențe compuse din capitule, înconjurate de numeroase bractee lungi, alb – argintii, lânos – păroase.Dacă în Romania planta ajunge doar până la înălțimea de maximum 20 cm, ea poate crește în alte țări până la 50 – 80 cm.
Crește în munți calcaroși în pajiști de pe versanți abrupți și însoriți sau pe stânci.In Romania, crește în Muntii Carpati, fiind declarată monument al naturii din 1933 și ocrotită. Floarea reginei poate fi întâlnită în Muntii Maramuresului și Muntii Rodnei,Muntii Bucegi,Fagaras, Cozia și Retezat. În afara spațiului românesc, floarea reginei înfrumusețează zone din Alpi, Balcani, Carpați, Pirinei, dar și din Asia Centrală și de Est.
Bujorul de munte
Smârdarul sau Bujorul de munte este o planta originară din Balcani. În România se găsește în Carpați.
Bujorul de munte crește spontan în tufe pitice în zona alpină. Fiind o plantă care crește în condiții climaterice și de relief foarte specifice, el nu tolerează transplantări, lucru care face imposibilă introducerea acestuia în grădini. Frumusețea florilor sale care emană un miros și o aromă asemănatoare visinelor și care apar de obicei pe la sfârșitul lunii iunie și la începutul lunii iulie, și raritatea sa, face ca bujorul de munte să fie o plantă ocrotită și protejată ca atare în perimetrul Parcului Național Bucegi.Bujorul de munte este peren și își păstrează frunzele verzi tot timpul anului.
Sangele voinicului
Sângele voinicului (Nigritella rubra) este o plantă din familia Orchidaceae. Are tulpina dreaptă, înaltă de 8-14 cm. Frunzele sunt numeroase și înguste, alungite, îndreptate spre cer. Florile sunt mici și numeroase, strânse la vârful tulpinii într-un ghem oval. Florile au culoarea roșie-purpurie întunecată, cu miros plăcut de vanilie. Rădăcina este formată din tubercule spintecate. Înflorește în luna iunie și august. În România se găsește foarte rar, în munții Carpați în nord-est și la sud.
Rodiul
Rodiul (Punica granatum) este un arbore mic sau arbust foios de înălțime până la 5–8 m. Acesta crește pe o arie care se întinde din Iran până la Munții Himalaya în India de nord și este cultivat și naturalizat în întreaga regiune mediteraneană inclusiv în Caucaz din vremuri antice. Este cultivat pe scară largă în Iran, India, zonele uscate din Sud-Estul Asiei, Malaya, Indiile Orientale, și Africa tropicală. Frunzele sunt lucioase, înguste-alungite, întregi,.Florile sunt roșii-deschis cu patru sau cinci petale.
Genul Punica este reprezentat de doar două specii.
• Punica granatum: este specia cea mai cunoscută, înaltă de până la 2-4 m, cu frunze caduce lanceolate si nu foarte mari, de o culoare verde lucitor, cu flori mari solitare sau reunite în grupuri la extremitatea ramurilor, de un roșu viu, cu varietăți de flori simple sau duble, ce pot fi de culoare roșie, roz sau albă ; înflorește în iunie-august și dă fructe comestibile de un gust acru.
• Punica protopunica: este o specie aproape necunoscută, în pericol de extincție, din care supraviețuiesc câteva exemplare în insula Socotra din Oceanul Indian . Se prezintă ca un arbust de circa 3-5 m, cu flori de un roșu strălucitor și fructe care își schimbă culoarea din verde în roșu închis, ajunse la maturitate. Fructele sunt mai mici și mai puțin dulci. Rodierul este o plantă rezistentă la secetă, și poate fi cultivată în regiuni uscate cu climă mediteraneană (cu ierni ploioase) sau în regiuni cu veri ploioase. În regiunile mai umede, rodierii riscă putrezirea rădăcinilor din cauza unor boli datorate unor ciuperci. Sunt plante tolerante la îngheț moderat, până la −10 °C.
Rodierul este originar din Persia (Iran) și se cultivă în Asia Centrală, Georgia, Armenia, Azerbaijan și regiunea Mediteranei de câteva milenii.
Magnolia
Magnolia este un gen de plante care aparține familiei Magnoliaceae. Genul Magnolia este orginar din Asia, America de Nord și America Centrală și cuprinde circa 77 de specii de arbori sau arbuști. Frunzele sunt simple cu marginea întreagă sau rar-lobată, ovale. Florile sunt mari, de culoare roz, alb, purpur, albastru sau verzi-gălbui. Fructul este compus, în formă de con.
Ciubotica cucului
Ciuboţica-cucului este o plantă mica, de aproximativ 10-30 cm înălţime. Acesta creşte în poieni şi luminişuri, fâneţe, dar şi în regiunile muntoase. În pământ are un rizom foarte mic, din care cresc rădăcinuţe scurte şi grosuţe. Rizomul se termină într-un boboc care înfloreşte în timpul sezonului de primăvară. Ciuboţica-cucului înfloreste în luna mai, iar florile au o culoare galben-aurie şi răspândesc un miros foarte plăcut. De la această plantă sunt folosite: rădăcinile, florile şi uneori frunzele.
Proiect realizat de Blaga Mirela si Bud Denisa
Valul de căldură
Valurile de căldură – consecinţă a încălzirii globale – implica unele riscuri pentru sanătatea populaţiei, mai ales in zonele urbane, unde temperaturile sunt mai ridicate.
Se cunoaşte că vremea caniculară poate creşte riscul de deces, îndeosebi la persoanele susceptibile de sensibilitate la efectele stresului termic.
Copiii mici, persoanele in vârstă şi cei care care suferă de anumite afecţiuni severe sunt categoriile de persoane cel mai afectate de valul de căldură. Căldura agravează in general problemele cardiace şi de respiraţie.
De ce căldura este o problemă?
Principalele riscuri ale căldurii asupra sănătăţii noastre sunt:
- deshidratarea;
- insolaţia, care poate avea simptome severe pentru unele persoane, în special pentru cele care suferă de afecţiuni cardiace;
- supraîncălzirea;
- leşinul.
Cine este mai expus valului de căldură?
Valul de căldură poate afecta pe oricine, însa exista anumite categorii de persoane mai vulnerabile. Printre aceste categorii se numără:
- persoanele în vârstă, în special cei peste 70 de ani;
- bebeluşii şi copiii mici;
- persoanele care suferă de afecţiuni cronice severe, în special cei cu probleme cardiace si respiratorii;
- persoanele cu probleme de mobilitate, de exemplu cei cu Parkinson;
- persoanele cu probleme mentale serioase;
- persoanele care urmează anumite tratamente medicamentoase;
- persoanele care consuma alcool sau droguri;
- persoanele foarte active fizic.
Cum sa faci faţă valului de căldură
- inchide ferestrele şi trage jaluzelele sau draperiile atunci când este mai cald afara;
- evita căldura: stai departe de soare şi nu ieşi afară în special între orele 11 – 15, în special daca eşti o persoana sensibila;
- păstrează locuinţa racoroasă cu ajutorul jaluzelor exterioare sau interioare, de culoare deschisă;
- fă duşuri reci sau stropeşte-te cu apă rece pe faţă, din când în când;
- consumă băuturi reci cât mai des, însa evită ceaiul, cafeaua sau alcoolul;
- îmbracă-te in haine lejere, din materiale naturale, răcoroase.
O altă problemă cauzată de valurile de căldură este aceea a distrugerii vegetaţiei.Căldura aprinde vegetaţia. Risc de incendiu!
Surse : imagini www.mediafax.ro
informatii www.ecomagazin.ro,sanatate.acasa.ro
Australienii au fost uimiti de intensitatea unor lumini care au brazdat cerul statului Victoria. Explicatiile avansate sunt cele care privesc dezintegrarea unui satelit sau mai multi meteoriti care au luat foc la intrarea in atmosfera. Lumini asemanatoare au fost semnalate si pe teritoriul Tasmaniei, politia primind numeroase sesizari de la cetateni, scrie news.com.au. Oamenii s-au speriat,.
http://www.ziare.com/magazin/fenomen/lumini-misterioase-pe-cerul-australiei-1154221
Echilibre si dezechilibre naturale
- Krakatau (sau Krakatoa), situat în Indonezia, este unul dintre cei mai renumiţi vulcani ai lumii şi cel mai destructiv din istoria omenirii după erupţia din 1883.La 27 august 1883 s-a înregistrat cea mai catastrofală erupţie din istorie. Atât explozia, cât şi cantitatea de materie aruncată în aer au depăşit valorile înregistrate până atunci. La fel zgomotul detonaţiei.
- – La 26 august 1883 (data locala 27 august, ora locală 10 a.m.), când Krakatau a erupt prima dată violent, jetul de cenuşă avea o lungime de 27 de km.
- – A doua zi, dimineaţa, au urmat alte trei explozii. Ultima a fost cea care a aruncat în aer două treimi din nordul insulei Rakata.
- – Jetul de cenuşă a ajuns la o altitudine de 37 de km, iar zgomotul a fost auzit la 4600 de km distanţă, în insula Rodriguez. Acest zgomot a fost înregistrat ca fiind cel mai…
Vezi articolul original 381 de cuvinte mai mult
djklnfk