Topirea calotelor polare

Observațiile din satelit indică o reducere treptată a suprafețelor calotelor polare. În figura alăturată se vede (în momentul opririi) cu cât au fost ghețurile mai întinse în iarna anului 1982 față de iarna anului 2007.

 Vârsta medie a ghețurilor arctice a scăzut în perioada 1988 – 2005 de la 6 la 3 ani.[54] Încălzirea climei în această regiune este de cca. 2,5 °C, (în loc de 0,7 °C în medie pe planetă), iar grosimea medie a ghețurilor a scăzut cu 40 % în perioada 1993 – 1997 față de perioada 1958 – 1976. În 2007, observațiile din satelit au relevat o accelerare a topirii banchizei arctice, cu o scădere a suprafeței sale cu 20 % în decursul unui singur an. Dacă tendința continuă, unele observatoare consideră că banchiza se va topi complet vara deja din 2013, în loc de 2030 cât se estima înainte.

Topirea ghetarilor la scara planetara

Gheţarii reprezintă cel mai mare rezervor de apă dulce al Terrei, acoperind în total o regiune de mărimea Americii de Sud. În ultimul timp ei au început să se topească într-un ritm îngrijorător, fapt pus pe seama creşterii globale a temperaturii. După anii ‘60, gheţarii montani au pierdut aproximativ 4000 km cubi de apă, un volum mai mare decât debitul anual al fluviilor Orinoco, Congo, Yangtze si Mississippi, luate împreună. Pierderea a fost de două ori mai mare în anii ’90. Se ştie că în regiunile polare şi în munţii înalţi sunt situaţi aproximativ 160.000 de gheţari şi se presupune că până la un sfert din cei montani ar putea dispărea până în 2050, iar până în 2100 procentul s-ar putea ridica şi la 50%.

 Gheţarii reprezintă cel mai mare rezervor de apă dulce al Terrei, acoperind în total o regiune de mărimea Americii de Sud. În ultimul timp ei au început să se topească într-un ritm îngrijorător, fapt pus pe seama creşterii globale a temperaturii. După anii ‘60, gheţarii montani au pierdut aproximativ 4000 km cubi de apă, un volum mai mare decât debitul anual al fluviilor Orinoco, Congo, Yangtze si Mississippi, luate împreună. Pierderea a fost de două ori mai mare în anii ’90. Se ştie că în regiunile polare şi în munţii înalţi sunt situaţi aproximativ 160.000 de gheţari şi se presupune că până la un sfert din cei montani ar putea dispărea până în 2050, iar până în 2100 procentul s-ar putea ridica şi la 50%.

  •  Ciclul glaciar, care se întinde pe durate de mii până la sute de mii de ani și determină mari variații climatice

În perioada cuaternară variațiile de temperatură n-au depășit 10 °C, iar maximele de temperatură n-au depășit niciodată +4 °C față de temperaturile actuale. În perioade mai îndepărtate variațiile de temperatură au atins 22 °C, iar maximele +8 °C. În perioada acestor maxime ghețurile au dispărut complet.