Tipuri de gheţari

în glaciologie – adică studiul gheţarilorilor şi a caracteristicilor lor, un gheţar este definit ca o masa mare de gheaţa care este caracterizată in principal de densitate si mişcări lente.

Gheţarii se găsesc pe fiecare continent de pe planetă, cu excepţia Australiei. Pe lângă existenta gheţarilor in regiunile polare (in jur de 99 % din gheaţa de pe planetă este stocată sub forma de gheţari), aceste mase de gheaţă sunt, de asemenea, găsite in regiunea tropicelor, unde sunt limitate de munţi înalţi. Gheţarii sunt importanti pentru omenire deoarece sunt depozitele noastre de apă dulce de pe planetă (cele mai multe râuri din lume provin de la gheţari). Având in vedere importanţa lor, efectele topirii gheţarilor cauzată de încălzirea globală sunt dezastruoase pentru noi.

gheţar

 

Clasificarea gheţarilor

In timp ce unele surse clasifică gheţarii in diferite tipuri in funcţie de morfologia lor, alţii aleg sa îi incadreze pe baza aspectului si caracteristicilor termice. Intr-un sens larg totuşi, gheţarii sunt clasificaţi in două categorii, in funcţie de locul unde aceştia se găsesc: gheţari alpini (sau gheţari de munte) şi gheţari continentali.

Uneori, aceşti gheţarii sunt grupaţi in gheţari condiţionaţi şi gheţari necondiţionaţi, după modul in care fluxul de gheaţă este condiţionat de caracteristicile topografice. Fiecare dintre aceste categorii sunt împărţite în continuare în diferite tipuri cum ar fi calote de gheaţă, circuri glaciare etc.

Practic, formarea gheţarilor poate fi explicată prin acumularea de zăpadă şi gheaţă intr-un loc special – de-a lungul timpului, aşa încât presiunea exercitată asupra acestei mase de gheaţă face posibilă mişcarea acesteia de-a lungul suprafaţei versantului. În cazul in care panta este abruptă, chiar 15 metri de masă de zăpadă şi gheaţă poate începe sa se deplaseze în jos ca urmare a greutăţii sale. Chiar dacă acest fenomen este cel mai des întâlnit in zonele polare unde clima este extrem de rece şi de favorabilă îngheţului şi dezgheţului, un astfel de mediu propice pentru formarea gheţarilor se poate dezvolta şi pe munţii de la tropice. Prezenţa gheţarilor de pe continentul african susţine acest lucru.

1.      Gheţari continentali

Gheţarii continentali, adică plăcile glaciare, sunt de departe cele mai mari forme glaciare de pe planetă. De obicei, aceştia acoperă mai mult ca 20.000 de kilometri pătraţi ca suprafaţă. În zilele noastre singurele plăci glaciare de pe planetă se găsesc în Antarctica şi Groenlanda.

gheţar continental

 

In trecut însă, America de Nord a fost acoperită de placa glaciară Laurentide, America de Sud de Patagonia şi regiunile nordice ale Europei au fost acoperite de placa glaciară Weichselian. Uneori, acumularea de gheaţă cauzează extinderea straturilor peste mare, unde încep să pluteasca. Aceste plăci plutitoare de gheaţă – cu o dimensiune ce variază între câteva sute şi câteva mii de metri în ceea ce priveşte grosimea, sunt menţionate ca „ ice shelves”.

2.      Gheţarii „tidewater”

Cu toate acestea, un alt tip popular de gheţar sunt gheţarii „tidewater” care sunt cunoscuţi pentru faptul ca se întind pe mare. Odată ce aceşti gheţari incep să plutească pe suprafaţa mării, sunt supuşi presiunii şi încep să se spargă în bucăţi uriaşe de gheaţă care plutesc în cele din urmă pe mare sub forma aisbergurilor.

Gheţarul Hubbard din Alaska este considerat a fi cel mai mare gheţar tidewater din lume. În timp ce suprafaţa plăcilor de gheaţă este rece din cauza împrejurimile congelate, baza sa tinde sa fie relativ caldă ca urmare a încălzirii geotermale.

Ghetarul Hubbard din Alaska

În unele cazuri, încălzirea geotermală cauzează topirea mai rapidă a gheţei într-o anumită regiune decât în împrejurimi, ca rezultat partea topită începând să se deplaseze mult mai repede decât gheaţa din jur. Această parte mobilă a calotei glaciare este denumită flux de gheaţă. Chiar dacă aceasta este o parte a calotei glaciare, fluxul de gheaţă este considerat a fi un tip de gheţar în glaciologie. Gheţarii Lambert, Bailey, Helheim, etc. sunt câteva exemple de fluxuri de gheaţă din Antarctica si Groenlanda.

3.      Gheţari alpini

Denumiţi şi gheţari de munte, gheţarii alpini care se formează pe munţi la înălţimi considerabile, ca urmare a acumulării de zăpadă şi gheaţa la care această parte a muntelui este supusă. Acest tip de gheţari se găsesc pe aproape toţi munţii înalţi din lume, de la Himalaya din Asia până la Rocky Mountain din America de Nord. Mai important, astfel de gheţari sunt cunoscuţi pentru faptul că se întind pe mai multe vârfuri dintr-un lanţ muntos, acoperind mii de kilometri. Dacă un gheţar acoperă întregul vârf de munte, este vorba despre o calotă glaciară.

gheţarii alpini

Deşi calotele glaciare sunt similare cu plăcile glaciare, cele două se diferenţiază în funcţie de mărimea lor. Spre deosebire de plăcile de gheaţă – care se extind pe o suprafaţă de 20.000 de kilometri pătraţi sau mai mult, calotele de gheaţă sunt de obicei caracterizate printr-o suprafaţă de mai puţin de 20.000 de kilometri pătraţi. Aceşti gheţari sunt mai des întâlniţi in zonele montane din regiunile polare şi subpolare. În timp ce calotele glaciare nu sunt condiţionate de atribute topografice, plăcile glaciare sunt constrânse de topografia specifică. În mod similar, un gheţar de munte care se formează de-a lungul lungimii unei văi de munte este de obicei numit gheţar de vale.

Există cazuri în care gheţarul nu acoperă întregul vârf de munte, nici nu coboară în vale, dar în schimb se formează într-un spaţiu circular, adică înconjurat de „pereţi” în toate părţile, cu forma unei depresiuni într-un munte. Acest tip de gheţar este cunoscut ca circ glaciar. Gheţarul Lower Curtis este probabil cel mai bun exemplu în acest sens.

circ glaciar

În afară de aceste tipuri de gheţari clasificaţi în funcţie de caracteristicile lor morfologice, există încă o altă clasificare, a gheţarilor cu caracteristici termice importante. În conformitate cu această clasificare, gheţarii sunt clasificaţi în gheţari temperaţi – care se află la punctul de topire pe tot timpul anului, gheţari polari care sunt sub punctul de ingheţ pe tot parcursul anului şi gheţari subpolari care au atât caracteristici ale celor temperaţi cât şi ale celor polari. Cu toate acestea, această metodă de clasificare a gheţarilor nu este la fel de populară ca şi clasificarea în conformitate cu caracteristicile morfologice.