Un cutremur cu o magnitudine de 4,5 grade pe scara Richter a avut loc, sambata dimineata, in nordul Italiei. Seismul a avut loc la ora locala 04:04 (5:04, ora Romaniei), la o adancime de 7 km, cu epicentrul langa orasul Claut si s-a simtit in provinciile Belluno si Pordenone, informeaza The Voice of Russia, care citeaza agentia italiana AGI.
Sute de persoane s-au speriat si au iesit in strada, sunand la serviciile de urgenta, dar nu s-au inregistrat victime sau pagube materiale importante.
Ulterior, au mai avut loc cateva replici, insa au avut o intensitate neglijabila.
Acesta este cel mai recent din seria de cutremure care a ingrozit populatia din nordul Italiei, in ultimele trei saptamani.
Cutremur in Italia: Bilantul mortilor a crescut, zi de doliu national
Doua seisme puternice, care au avut loc in regiune Emilia Romagna, pe 20 si 29 mai, s-au soldat cu 25 de morti, peste 400 de raniti si mai mult de 15.000

Golul alpin Moldoveanu

Rezervatie naturală de tip mixt: faunistică, floristică, geologică si peisagistică, situată în judetul Arges, pe teritoriul administrativ al comunelor Arefu si Nucsoara.
 
Se afla în teritoriul sudic al Muntilor Făgăras, grupare montană a Carpatilor Meridionali; are o suprafată de 5.000 de hectare si reprezintă golul alpin ce se desfăsoară între Vârful Moldoveanu si Vârful Capra.
 
Este o rezervatie naturală declarată arie protejată prin lege. Cuprinde un relief variat, cu abrupturi stâncoase, lacuri glaciare, căldări suspendate, morene, culmi înclinate, văii, izvoare, păsuni si zone împădurite.
ImageImageImageImage
Peştera Urşilor
 
A fost descoperită în 1975, cu ocazia unei dinamitări executate la cariera de marmură din zonă. Este unul dintre principalele obiective turistice ale Muntilor Apuseni, ea aflându-se în judetul Bihor, în imediata apropiere a localitătii Chiscău, comuna Pietroasa, la o altitudine de 482 m.
 
Interiorul se distinge prin diversitatea formatiunilor de stalactite si stalagmite existente, ca si prin cantitatea impresionantă de urme si fosile ale ursului de cavernă – Ursus spelaeus – care a dispărut în urmă cu 15.000 de ani. Pe lângă acesta au mai fost descoperite si fosile de capră neagră, ibex, leu si hienă de pesteră. La intrarea în pesteră se află un pavilion, compus dintr-o sală de asteptare, casa de bilete, un bar, un mic muzeu speologic si un stand cu suveniruri si obiecte artizanale specifice zonei.
      Cu o lungime de peste 1.500 m, pestera se compune din galerii aflate pe două nivele: prima galerie, cea superioară, în lungime de 488 de metri poate fi vizitată de turisti, iar cea de-a doua, lungă de 521 m este rezervată cercetărilor stiintifice.
 ImageImageImageImage
Cascada Duruitoarea
 
Este un monument al naturii cu regim de arie protejată de interes national situată în Masivul Ceahlău,judetul Neamt pe teritoriul administrativ al comunei Ceahlău. Denumirea cascadei vine de la zgomotul puternic si continuu pe care îl face atunci când are apă multă.
 
Rezervatia are o suprafată de 1 ha, fiind situată la 1.250m altitudine si este formată pe valea Pârâului Rupturii, între abrupturile coborâte dinspre Piatra Ciobanului (est) si Piciorul Schiop (vest).
 ImageImageImageImage
Lacul Ursu
Monument al naturii, situat în judetul Mures, pe teritoriul administrativ al orasului Sovata.
       Rezervatia naturală are o suprafată de 79 ha si reprezintă o zonă formată din aglomerate vulcanice si masive de sare. Lacul Ursu s-a format odată cu prăbusirea unei exploatări de sare, umplută ulterior cu apa păraielor ce coboară de pe versantii din apropiere.
      Masivul de sare din apropierea lacului este acoperit cu un strat argilos pe care se dezvoltă mai multe specii de plante lemnoase (gorun, stejar, molid, fag, pin, cires sălbatic, sânger, păducel, plop tremurător, măr păduret, alun, frasin, paltin) precum si specii ierboase, dintre care: papucul doamnei sau crinul de pădure.
 ImageImageImageImage
Tigăile din Ciucas
 
Rezervatia naturală se află la limita judetului Prahova cu judetul Brasov, în Muntii Ciucas, în partea nordică a statiunii turistice Cheia si se întinde pe o suprafată de 3 hectare.
    Aria naturală reprezintă o zonă din centrul masivului Ciucas, cu un ansamblu neregulat de stâncării, turnuri, stânci, ciuperci de piatră de diferite forme si dimensiuni, formate prin actiunea aerului: înghet-dezghet, vânt, temperatură; precum si prin cea a apei: spălare, siroire, abrupturi calcaroase, goluri alpine, păsuni si pajisti; cu un deosebit interes geomorfologic, floristic si peisagistic.
 ImageImageImageImage
 VA MULTUMESC!
NEAG CRISTINA & POPA ZENOVIA MONICA
CLASA A XI A C

Stratul de ozon sau ozonosfera este zona stratosferei terestre care este alcătuită în mare parte din ozon. Acest strat conține 90% din ozonul care se găsește în atmosferă și absoarbe 97%-99% din radiațiile ultraviolete de frecvență înaltă. Stratul de ozon se întinde de la circa 15 km la aproximativ 40 km altitudine.

Ozonul face parte dintre gazele care compun atmosfera : el ia naștere din oxigen, prin reacții fotochimice provocate de radiațiile solare. Pământul este înconjurat de un strat de ozon situat la o altitudine foarte mare. Acest strat filtrează aproximativ două treimi din razele ultraviolete (UV) emise de Soare.

Dacă toate razele ar ajunge pe Pământ, ar fi dăunătoare vieții de pe planetă. Stratul de ozon este situat în stratosferă, întinzându-se de la 15 la 50 de km, fiind însă cel mai concentrat la 20-25 km. Practic, este vorba de aer ozonat și nu de ozon pur, având un număr mai mare de molecule de ozon în compoziție decât aerul obișnuit (care conține mai ales azot și oxigen).

Ce dauneazastratului de ozon ?

 

žIn anul l985 oamenii de stiinta au publicat un raport in care se mentiona ca incepand din anii ’70, produsele chimice numitecloro-fluoro-carburi folosite indelung ca refrigerenti si in spray-urile cu aerosoli sunt o posibila amenintare a stratului de ozon. Eliberate in atmosfera, aceste chimicale se ridica si sunt descompuse de lumina solara, clorul reactionand si distrugand moleculele de ozon – pana la 100.000 de molecule de ozon la o singura molecula de C.F.C.

 

žO cauza majora a disparitiei ozonului conform parerii multor specialisti se considera rachetele cosmice ; de exemplu o racheta cosmica cu utilizare multipla (gen Shuttle) elimina pana la 190 tone de clorura de hidrogen, distrugator activ al statului de ozon.

 

žUn aport deosebit in nimicirea ozonului o are si aviatia supersonica . Gazele avioanelor contin oxizi ai azotului. Din aceasta cauza folosirea acestor tipuri de compusi chimici a fost partial interzisa in Statele Unite si nu numai.

 

žAlte chimicale, ca de exemplu halocarburile bromurate ca si oxizii de azot din ingrasaminte , pot de asemenea ataca stratul de ozon.

 

Bibliografie:

žwww.wikipedia.ro
žwww.high-health.net

 

Mihaila Cynthia 

clasa a XI-a C

 

Floarea de colt

        Floarea de colţ,numită şi Floarea reginei este una din plantele aflate pe cale de dispariţie.Planta este lânat-tomentoasă, înaltă de 5 – 20 cm, cu inflorescențe compuse din capitule, înconjurate de numeroase bractee lungi, alb – argintii, lânos – păroase.Dacă în Romania planta ajunge doar până la înălțimea de maximum 20 cm, ea poate crește în alte țări până la 50 – 80 cm.

Crește în munți calcaroși în pajiști de pe versanți abrupți și însoriți sau pe stânci.In Romania, crește în Muntii Carpati, fiind declarată monument al naturii din 1933 și ocrotită. Floarea reginei poate fi întâlnită în Muntii Maramuresului și Muntii Rodnei,Muntii Bucegi,Fagaras, Cozia și Retezat. În afara spațiului românesc, floarea reginei înfrumusețează zone din  Alpi, Balcani, Carpați, Pirinei, dar și din Asia Centrală și de Est.

      Image

         

Bujorul de munte

 

 Smârdarul sau Bujorul de munte este o planta originară din Balcani. În România se găsește în Carpați.

         Bujorul de munte crește spontan în tufe pitice în zona alpină. Fiind o plantă care crește în condiții climaterice și de relief foarte specifice, el nu tolerează transplantări, lucru care face imposibilă introducerea acestuia în grădini. Frumusețea florilor  sale   care emană un miros și o aromă asemănatoare visinelor  și care apar de obicei pe la sfârșitul lunii iunie și la începutul lunii iulie, și raritatea sa, face ca bujorul de munte să fie o plantă ocrotită și protejată ca atare în perimetrul Parcului Național Bucegi.Bujorul de munte este peren și își păstrează frunzele verzi tot timpul anului.

 

 

   Image

Sangele voinicului

Sângele voinicului (Nigritella rubra) este o plantă din familia Orchidaceae. Are tulpina dreaptă, înaltă de 8-14 cm. Frunzele sunt numeroase și înguste, alungite, îndreptate spre cer. Florile sunt mici și numeroase, strânse la vârful tulpinii într-un ghem oval. Florile au culoarea roșie-purpurie întunecată, cu miros plăcut de vanilie. Rădăcina este formată din tubercule spintecate. Înflorește în luna iunie și august. În România se găsește foarte rar, în munții Carpați în nord-est și la sud.Image

 

Rodiul

   Rodiul (Punica granatum) este un arbore mic sau arbust foios de înălțime până la 5–8 m. Acesta crește pe o arie care se întinde din Iran până la Munții Himalaya în India de nord și este cultivat și naturalizat în întreaga regiune mediteraneană inclusiv în Caucaz din vremuri antice. Este cultivat pe scară largă în Iran, India, zonele uscate din Sud-Estul Asiei, Malaya, Indiile Orientale, și Africa tropicală. Frunzele sunt lucioase, înguste-alungite, întregi,.Florile sunt roșii-deschis cu patru sau cinci petale.

          Genul Punica este reprezentat de doar două specii.

•      Punica granatum: este specia cea mai cunoscută, înaltă de până la 2-4 m, cu frunze caduce lanceolate si nu foarte mari, de o culoare verde lucitor, cu flori mari solitare sau reunite în grupuri la extremitatea ramurilor, de un roșu viu, cu varietăți de flori simple sau duble, ce pot fi de culoare roșie, roz sau albă  ; înflorește în iunie-august și dă fructe comestibile de un gust acru.

•      Punica protopunica: este o specie aproape necunoscută, în pericol de extincție, din care supraviețuiesc câteva exemplare în insula Socotra din Oceanul Indian . Se prezintă ca un arbust de circa 3-5 m, cu flori de un roșu strălucitor și fructe care își schimbă culoarea din verde în roșu închis, ajunse la maturitate. Fructele sunt mai mici și mai puțin dulci.   Rodierul este o plantă rezistentă la secetă, și poate fi cultivată în regiuni uscate cu climă mediteraneană (cu ierni ploioase) sau în regiuni cu veri ploioase. În regiunile mai umede, rodierii riscă putrezirea rădăcinilor din cauza unor boli datorate unor ciuperci. Sunt plante tolerante la îngheț moderat, până la −10 °C.

  Rodierul este originar din Persia (Iran) și se cultivă în Asia Centrală, Georgia, Armenia, Azerbaijan și regiunea Mediteranei de câteva milenii.Image

    

Magnolia

  Magnolia este un gen de plante care aparține familiei Magnoliaceae. Genul Magnolia este orginar din Asia, America de Nord și America Centrală și cuprinde circa 77 de specii de arbori sau arbuști. Frunzele sunt simple cu marginea întreagă sau rar-lobată, ovale. Florile sunt mari, de culoare roz, alb, purpur, albastru sau verzi-gălbui. Fructul este compus, în formă de con.

Image

Ciubotica cucului

           Ciuboţica-cucului este o plantă mica, de aproximativ 10-30 cm înălţime. Acesta creşte în poieni şi luminişuri, fâneţe, dar şi în regiunile muntoase. În pământ are un rizom foarte mic, din care cresc rădăcinuţe scurte şi grosuţe. Rizomul se termină într-un boboc care înfloreşte în timpul sezonului de primăvară. Ciuboţica-cucului înfloreste în luna mai, iar florile au o culoare galben-aurie şi răspândesc un miros foarte plăcut. De la această plantă sunt folosite: rădăcinile, florile şi uneori frunzele.

Image

Proiect realizat de Blaga Mirela si Bud Denisa

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

         

        

Valul de căldură

 

Image

Valurile de căldură – consecinţă a încălzirii globale - implica unele riscuri pentru sanătatea populaţiei, mai ales in zonele urbane, unde temperaturile sunt mai ridicate. 
Se cunoaşte că vremea caniculară poate creşte riscul de deces, îndeosebi la persoanele susceptibile de sensibilitate la efectele stresului termic.

Copiii mici, persoanele in vârstă şi cei care care suferă de anumite afecţiuni severe sunt categoriile de persoane cel mai afectate de valul de căldură. Căldura agravează in general problemele cardiace şi de respiraţie.

De ce căldura este o problemă?

Principalele riscuri ale căldurii asupra sănătăţii noastre sunt:

  • deshidratarea;
  • insolaţia, care poate avea simptome severe pentru unele persoane, în special pentru cele care suferă de afecţiuni cardiace;
  • supraîncălzirea;
  • leşinul.

Cine este mai expus valului de căldură?

Valul de căldură poate afecta pe oricine, însa exista anumite categorii de persoane mai vulnerabile. Printre aceste categorii se numără:

  • persoanele în vârstă, în special cei peste 70 de ani;
  • bebeluşii şi copiii mici;
  • persoanele care suferă de afecţiuni cronice severe, în special cei cu probleme cardiace si respiratorii;
  • persoanele cu probleme de mobilitate, de exemplu cei cu Parkinson;
  • persoanele cu probleme mentale serioase;
  • persoanele care urmează anumite tratamente medicamentoase;
  • persoanele care consuma alcool sau droguri;
  • persoanele foarte active fizic.

Image

 

Cum sa faci faţă valului de căldură

  • inchide ferestrele şi trage jaluzelele sau draperiile atunci când este mai cald afara;
  • evita căldura: stai departe de soare şi nu ieşi afară în special între orele 11 – 15, în special daca eşti o persoana sensibila;
  • păstrează locuinţa racoroasă cu ajutorul jaluzelor exterioare sau interioare, de culoare deschisă;
  • fă duşuri reci sau stropeşte-te cu apă rece pe faţă, din când în când;
  • consumă băuturi reci cât mai des, însa evită ceaiul, cafeaua sau alcoolul;
  • îmbracă-te in haine lejere, din materiale naturale, răcoroase. 

O altă problemă cauzată de valurile de căldură este aceea a distrugerii vegetaţiei.Căldura aprinde vegetaţia. Risc de incendiu!

ImageImage

Surse : imagini www.mediafax.ro

           informatii www.ecomagazin.ro,sanatate.acasa.ro

 poze

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.